Principii de bază
Atunci când interacționezi cu o persoană nevăzătoare, cel mai important este să te comporți firesc, cu respect și cu atenție reală la nevoile ei. O persoană cu deficiențe de vedere își dorește să fie tratată natural, nu cu grijă exagerată. Lipsa vederii nu înseamnă lipsa intelectului sau a auzului, așa că nu este nevoie să vorbești mai tare sau mai rar decât în mod obișnuit.
Într-o conversație, adresează-te direct persoanei nevăzătoare, nu însoțitorului ei. Folosește numele persoanei atunci când este nevoie, pentru ca aceasta să știe că ei îi vorbești. Dacă intri într-o încăpere în care se află și o persoană nevăzătoare, este bine să te identifici, iar atunci când pleci, să spui acest lucru, pentru ca dialogul să nu fie întrerupt brusc.
Ajută foarte mult să oferi informații verbale clare și utile. În loc să arăți cu mâna sau să spui vag „acolo”, descrie concret direcția, distanța sau punctele de reper. Unele persoane nevăzătoare pot percepe lumina sau umbrele, dar asta nu înseamnă că indicațiile vizuale sunt suficiente. În relația de zi cu zi, naturalețea și precizia sunt mai utile decât grija exagerată.
Nu este nevoie să eviți cuvinte obișnuite precum „vezi”, „privește” sau „ne uităm”. Ele fac parte firesc din limbajul de zi cu zi. La fel de important este să respecți bastonul, care este esențial pentru siguranța și mobilitatea persoanei nevăzătoare, și să nu distragi un câine-ghid aflat în ham, pentru că în acel moment acesta lucrează.
- comportă-te firesc și respectuos
- vorbește direct persoanei, nu însoțitorului
- identifică-te când intri în conversație sau într-o încăpere
- spune când pleci, pentru a nu întrerupe brusc dialogul
- oferă indicații verbale clare și concrete
- nu ridica vocea inutil
- nu evita cuvinte obișnuite precum „vezi” sau „privește”
- respectă bastonul și nu distrage câinele-ghid.
Cum oferi ajutorul
Atunci când crezi că o persoană nevăzătoare ar putea avea nevoie de sprijin, începe prin a te prezenta și prin a-ți oferi ajutorul într-un mod calm, firesc și respectuos. Ajutorul nu trebuie impus, ci oferit clar, astfel încât persoana să poată decide dacă are sau nu nevoie de el. Dacă ajutorul este acceptat, întreabă unde dorește să ajungă și cum preferă să fie ghidată.
În multe situații, persoana nevăzătoare va alege singură modul în care dorește să fie ajutată. La începutul ghidajului, poți face un contact fizic discret, atingând ușor exteriorul mâinii tale de exteriorul mâinii persoanei, pentru ca aceasta să poată alege să te ia de braț. Important este să păstrezi această inițiativă într-un mod clar și respectuos, fără să tragi persoana de mână sau să o împingi.
Ajutorul eficient înseamnă și să lași persoana să își păstreze controlul și ritmul propriu. Ghidajul presupune ca persoana nevăzătoare să te ia de braț dacă are nevoie, nu să fie trasă sau împinsă. Sprijinul real înseamnă să întrebi, să explici și să însoțești, nu să preiei controlul asupra mișcării celeilalte persoane.
Pe tot parcursul interacțiunii, este important să comunici clar. Un ajutor bun nu înseamnă doar deplasare, ci și orientare: spune unde vă aflați, ce urmează și dacă există obstacole sau schimbări de direcție. În felul acesta, persoana nevăzătoare poate înțelege mai ușor contextul și se poate orienta mai bine în spațiu.
- prezintă-te înainte de a interveni
- întreabă dacă persoana are nevoie de ajutor
- dacă ajutorul este acceptat, întreabă unde dorește să ajungă
- întreabă cum preferă să fie ghidată
- oferă brațul, nu trage persoana de mână
- nu împinge persoana, chiar dacă vrei să ajuți
- păstrează o comunicare clară pe tot parcursul interacțiunii.
Cum ghidezi corect o persoană nevăzătoare
Ghidajul corect începe într-un mod simplu, clar și respectuos. După ce te-ai prezentat și ai întrebat dacă persoana are nevoie de ajutor, oferă-i posibilitatea de a te lua de braț. Poți face acest lucru printr-un contact discret, atingând ușor exteriorul mâinii tale de exteriorul mâinii persoanei nevăzătoare, astfel încât aceasta să poată alege să te prindă de braț. De regulă, persoana va ține brațul ghidului chiar deasupra cotului, stând cu o jumătate de pas în urmă și puțin lateral.
Pe tot parcursul deplasării, este important ca brațul ghidului să rămână fix, dar relaxat, iar mersul să fie firesc și predictibil. Persoanei nevăzătoare îi este mai ușor să înțeleagă schimbările de direcție sau de ritm din mișcarea corpului tău, de aceea nu este nevoie să o tragi sau să o împingi. Lasă întotdeauna suficient spațiu la ocolirea obstacolelor și fii atent inclusiv la pericolele aflate la nivelul capului, mai ales dacă persoana pe care o ghidezi este mai înaltă.
Există și situații în care ghidajul se adaptează. Un copil se poate simți mai confortabil dacă te ține de încheietura mâinii, iar atunci când diferența de înălțime este mare, persoana nevăzătoare poate prefera să se țină de umăr. În spațiile înguste, mută brațul cu care ghidezi spre mijlocul spatelui, astfel încât persoana nevăzătoare să poată merge în spate. După ce ați trecut de zona îngustă, puteți reveni la poziția obișnuită de mers.
Atunci când ghidezi persoana către un scaun, nu o așeza tu și nu o împinge spre locul respectiv. Oprește-te în spatele scaunului, pune mâna pe spătar și spune-i persoanei unde te afli. Ea se va așeza singură. La finalul ghidajului, anunță că ați ajuns la destinație, întreabă dacă mai este nevoie de ajutor și lasă persoana lângă un punct de referință clar, cum ar fi o ușă sau un scaun. Dacă persoana are nevoie de orientare în spațiu, oferă descrieri concrete, cu repere și distanțe.
- oferă brațul astfel încât persoana să te poată lua deasupra cotului
- păstrează un mers firesc, constant și ușor de urmărit
- lasă suficient spațiu la ocolirea obstacolelor
- fii atent și la pericolele aflate la nivelul capului
- adaptează ghidajul în funcție de vârstă, înălțime sau spațiu
- în zone înguste, mută brațul spre spate pentru a permite mersul în șir
- când ajuți la așezarea pe scaun, ghidează, nu împinge
- la final, anunță destinația și lasă persoana lângă un punct de reper.
Situații practice
În viața de zi cu zi, ajutorul oferit unei persoane nevăzătoare este cel mai util atunci când este clar, calm și adaptat situației concrete. Dacă intri într-o încăpere în care se află și o persoană nevăzătoare, este bine să te identifici și să spui când pleci, pentru ca aceasta să știe când i te adresezi și când conversația se încheie. În plus, vorbește direct cu persoana nevăzătoare, nu cu însoțitorul ei, și folosește indicații verbale exacte, nu gesturi precum „acolo” sau arătatul cu mâna.
Atunci când oferi direcții, ajută mult să descrii spațiul folosind repere concrete și distanțe aproximative. În loc să spui „este în partea aceea”, este mai util să explici unde se află scările, în ce direcție este o ușă sau la câți metri se găsește un punct important de reper. Astfel, persoana nevăzătoare își poate construi mai ușor o imagine a spațiului în care se află.
În timpul deplasării, pot apărea situații care cer puțină adaptare. În spațiile înguste, mută brațul spre mijlocul spatelui, astfel încât persoana nevăzătoare să poată merge în spate, în siguranță. Dacă ghidezi persoana către un scaun, oprește-te în spatele acestuia, pune mâna pe spătar și spune-i unde te afli, pentru ca ea să se poată așeza singură. La finalul ghidajului, anunță că ați ajuns la destinație și lasă persoana lângă un punct de referință clar, cum ar fi o ușă sau un scaun.
Există și lucruri mici, dar importante, care țin de respectul față de autonomia persoanei. Bastonul trebuie tratat cu grijă, pentru că este esențial pentru siguranța și mobilitatea persoanei nevăzătoare. Dacă persoana este însoțită de un câine-ghid, acesta nu trebuie mângâiat sau distras atunci când poartă hamul, pentru că în acel moment lucrează și trebuie să rămână concentrat.
- identifică-te când intri într-o încăpere și spune când pleci
- vorbește direct cu persoana nevăzătoare
- oferă indicații clare, cu repere și distanțe
- în spații înguste, adaptează ghidajul pentru mersul în spate
- la așezarea pe scaun, ghidează, nu împinge
- la final, lasă persoana lângă un punct de reper
- respectă bastonul
- nu distrage câinele-ghid
Ce să eviți
Atunci când vrei să ajuți o persoană nevăzătoare, evită gesturile făcute în grabă, din presupunere sau din dorința de a prelua controlul. Ajutorul nu trebuie impus, iar persoana nevăzătoare nu trebuie trasă de braț sau împinsă pentru a fi deplasată. Ghidajul corect înseamnă să oferi brațul și să lași persoana să aleagă dacă și cum vrea să se sprijine pe el.
Evită și o atitudine exagerat de protectoare sau un mod de a vorbi care sugerează că persoana nevăzătoare nu poate înțelege sau decide singură. Nu este nevoie să ridici vocea, să vorbești mai rar sau să te adresezi însoțitorului în loc să vorbești direct cu persoana. Lipsa vederii nu înseamnă lipsa auzului, a intelectului sau a autonomiei.
Un alt lucru de evitat este comunicarea vagă. Nu ajută să arăți cu mâna și să spui „acolo” sau „în direcția aceea”, pentru că aceste indicații nu oferă informații utile. La fel, nu este potrivit să pleci dintr-o conversație fără să spui acest lucru, pentru că persoana poate continua să vorbească fără să știe că nu mai ești prezent.
Respectă și elementele care îi oferă persoanei nevăzătoare independență. Bastonul nu trebuie tratat ca un obiect oarecare și nu trebuie mutat sau atins fără motiv. În același mod, câinele-ghid nu trebuie mângâiat, chemat sau distras atunci când poartă hamul, pentru că în acel moment lucrează și trebuie să rămână atent la siguranța stăpânului său.
- nu trage persoana de braț
- nu împinge persoana, chiar dacă vrei să ajuți
- nu impune ajutorul fără să întrebi
- nu vorbi cu însoțitorul în loc să vorbești direct cu persoana
- nu ridica vocea inutil și nu vorbi exagerat de rar
- nu oferi indicații vagi, precum „acolo”
- nu pleca fără să spui
- nu atinge sau distrage câinele-ghid
- nu trata bastonul cu neatenție
